Prințu’ și Ursu’

Undeva-n Carpați

O vinit un prinț vânjos,

Făt Frumos cu ștoiu’ gros

Pân’ pădure s-o-n-plimbat

Și de-un urs acole-o dat

”De-unde vii, tu prinț vânjos,

Făt Frumos, bengos, flocos?”

Ursu cela l-o-ntrebat

Pă acela prinț bărbat.

”Viu din munții ceia mari

Plini cu bănci și financiari,

Viu cu flinta, vin în jos,

Ici în codrul tău umbos.

Viu cu Jeep-ul și luneta

Și am ocolit planeta

Fix pă tine să te iau

Cu-a mea flintă să ț-o dau.”

O zâs prințul cel vânjos,

Tăt un cont de sus în jos,

Cu castele și cu vile,

Șepte tancuri cu șenile, 

Cu acțiuni și cripobani

Pușcă mațu’ la țărani,

Aur, multe nestemate,

Cu pământuri și palate.

”Stai așa tu, mă’ bărbate!

Omu’ c-ursu este frate.”

Spuse ursu’ spăriat,

Da’ prințu’ n-o ascultat –

”Frate-o pulă,” o strâgat,

Flinta-n sus u-o rădicat,

Pă lunetă s-o uitat

Și pă urs l-ar fi pușcat.

Da’ atunci de prin copaci

O vinit un cârd de draci

Și pă prinț l-o înălțat

Și de-acolo l-o luat –   

Mită multă i-o cerut,

C-altfel nici să putea

Gaură la urs să-i dea

Cu pușcoaia lui nemțască.

Da, da dracii n-o lăsat

Ursu să fie-mpușcat

Până când nu l-o taxat

P-acel prinț neastâmpărat.

Și i-o zâs că-n colonii

”Fără șpagă tu nu vii.”

Da’ prințu’, bărbat bogat

Pă tăț’ dracii i-o șpăgat.

Ș-apoi s-o întors frumos,

Prințu’ bun cu ștoiu gros

Ursu’ iute l-o aflat

Colo-n codrul minunat,

Și pă urs el l-o ochit,

Prințu’ cela spilcuit

Și pă urs l-o nimerit,

Ai, ce l-o mai chinuit!

Creierii de i-o zburat,

Dracii tăț’ s-o bucurat

Ș-ursu’ mult s-o zvârcolit:

”No, mă pulă c-ai murit!”

Prințu’ cela o strigat,

Și pădurea-o răsunat

De-alte puști și fierăstaie,

Că poporu-i dă băiaie.

Și o pasăre-o zburat

Năcăjită o plecat,

Codru-n urma ei gemea

De cum oamenii-l călca –

Oameni proști, fără rușine

Și cu suflete haine,

Lăcomiți și blestemați

De-al lor Dumnezo uitați!

Craiule!

Pe lângă o baltă

Călare trecea

Un Crai ce în frunte-și

Cususe o stea.

În baltă Copilul

Cu ochii lui moi

Plesnea apa caldă,

Frumos și vioi.

”Tu, Craiule mare,”

Strigase Copilul

Umflându-și cuvântul

”Coboară la noi,”

”Coboară-ți și gândul.”

”Ești tare și drept,”

”Ești om înțălept,”

”Hai, vino la joacă”

”Hai, sari în băltoacă”

”Ș-atinge pământul.”

Dar Craiul trufaș ,

Venit din oraș,

Pe prunc îl ochi

C-un glonț îl plesni

Și pruncul pieri,

Iar balta în sânge

De prunc se-nveli.

Trecură mulți ani

Și Craiul bărbat,

De timp și de rele

Strivit, apăsat,

Biserici clădi

Și zile-și cerși,

Dar Cerul n-a stat,

La el l-a luat.

Ș-acolo în cer

Pe-o bară de fier

Copilu-l primi,

Dar nu-i mai vorbi

Și-n Iadul spurcat

De Draci încărcat

Copilu-l zvârli.

Și Craiul bărbat

De-ar fi ascultat

Când bunul Copil

La el la- strigat,

În ceruri cu zeii

Pe veci ar fi stat,

Cu zeii cei vii

Cu ochi de copii.