Sonet de Primăvară

Ești prima dintre veri, așa ți se mai spune

Ești verde, parfumată și vieții tu îi dai

O nouă seminție ce-n ape face spume,

Iar păsările multe pe cer îți curg alai.

Ești primul anotimp, ești prima fericire,

Pământul tu-l deschizi, el iarbă-ți dăruiește,

Sub norii tăi și-n soare gradina înflorește,

Și inima mi-o umpli cu patimi și iubire.

E pace-acum pe lume și parcul e pustiu,

O mierlă cântătoare cu ciocul auriu

Un dor ce o apasă spre ceruri ațintește,

Iar Londra cea de piatră în noapte de-adâncește

Și-n cântecul de mierlă ce-n umbre s-a pierdut

Frumoasă primăvară, cumva ai și trecut.