La casa de piatră prin praf și prin scrum

În prag stă bătrânul privind înspre drum,

Cu hainele vechi și părul albit,

De vreme uitat, de toți ocolit.

Din hornul înalt se-nalță mult fum,

Bătrânul deschide un negru volum,

Apoi ochelarii și-i trage pe nas

Vorbind c-un motan roșcat, mic și gras.

Orașul cu blocuri, de vară încins,

Apare departe murdar și întins,

Iar strada cu garduri și case-ncropite

Se-ascunde de el sub vii ofilite.

Bătrânul citește și seara se lasă

Apoi se ridică și intră în casă.

În spatele ușii ce-ncet s-a închis

Se duce la masă, se pune pe scris.

Nu pierde poetul că lumii nu-i pasă

De el, pierde lumea de gând sărăcită

Și moare urâtă și moare pocită

De lucruri deșarte și hulă atrasă. ^��N �