
Pe țărmul întins, aproape de soare
E-mpinsă de vânturi, albastră, o mare.
Nisipul cel alb ea-n spume-l înghite
Și varsă la mal carcase coclite.
În larg albatroșii țipând furioși
Se-aruncă spre peștii mărunți și lucioși,
Iar velele suple, de briză lovite
Pe apa sărată în zare-s zvârlite.
Un nor cât o lume din cer se desprinde
Perdele de ploaie și fulgere-ntinde.
Toții zeii din nord acum s-au trezit,
Gonind pe-un balaur de fier, zvârcolit.
Copiii aleargă și strigă uimiți,
Bătrânii de viață uitați și sleiți
Pe plajele reci se plimbă vorbind,
Ah, timpul se pierde, l-aud șiroind!

Frumoasă e marea ș-al ei turcoaz,
Respiră-nspre mine cu ʼnaltu-i talaz,
Iar spatele-mi fraged i-acum înroșit,
Pământul miroase a trup putrezit.
Londra, August, 2019