
Fierb pădurile de viață,
Ziua-i lungă și senină,
Iar orașul zace leneș
Într-o mare de lumină.
Străzile sunt moleșite,
Briza bate praful moale,
Norii-și lasă umbra rece
Peste sufletele goale.
Oamenii cu ochi de sticlă
Stau pierduți prin magazine,
Doar prezentul este-al nostru
Nu ce-a fost și nici ce vine.
Norii albi se-nvârt în ceruri
Albi și lungi, nepăsători,
Ziua calcă înspre moarte
A murit de-atâtea ori.
Și de-acolo se pornește
Sub un dom de stele vii
Să răsară înc-o dată,
Să devin-o nouă zi.
E aceeași, este alta?
Stau mereu și mă gândesc,
Dar mai sigur decât toate
E că astăzi te iubesc.
Și veni-va vara-aceea
Când sub soare n-om mai fi
Ș-or fi alții-n locul nostru
Ce cu alții s-or iubi.