Poem de Dragoste

Photo source: Wikipedia Gustave Courbet
1866
Oil on canvas
Musée d’Orsay, Paris

O ea ș-un el s-au dezbrăcat

Și s-au iubit neîncetat

Apoi au stat și au vorbit

Și cu țigări s-au otrăvit

Când era cald și erau vii

Nici prea bătrâni, nici prea copii

El

Aș vrea să fii frumoasa mea

Ea

Dar sunt, doar știi și tu că sunt

El

Frumoasa mea de pe pământ

De peste mări, de sus din cer

Acolo unde aștri pier

Ea

Este prea mult, nu aș putea

El

Dar vreau să fii, frumoasa mea

Ș-acum cred c-am să mă sugrum

Ea

Cu ce?

El

Cu mâna, poate c-un furtun

Ea

Ești un cretin sau ești nebun

El

Mereu am fost, frumoasa mea

Zeiță, zână, lună, stea

Ea

Aș vrea să ies, e noapte-afară

Și plouă-ncet de primăvară

El

Vom fi doar noi, frumoasa mea,

Ea

Ce tânăr ești, 

                     Se râse ea.

El delira și o dorea

Iar pe la trei când au uitat

Ce gânduri i-au îngreunat

Din viața rea de peste zi

Cu munci și alte nerozii

Prin noapte singuri au ieșit

O ploaie dulce i-a stropit

Pe trotuare s-au pierdut

Și s-au iubit fără-nceput

Și s-au iubit fără sfârșit

Cum au știut, cât au trăit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s