
Pământul e rotund, oceanul fără pește,
Iar cerul plin de stele ni se-mpotrivește,
Furtuni de foc și apă în fiecare zi,
Războaie-n avalanșă ucid economii.
Ne ducem toți de râpă, e jale și necaz,
Pisica stă cuminte cu fundul pe pervaz,
La ce se uită tristă mă-ntreb în gând și tremur,
Presimte oare-o bombă sau poate un cutremur?
Sau vom muri cu toții de vreo epidemie,
Cădea-vor meteorii zburând prin galaxie?
Veni-vor OZN-uri cu pulverizatoare
Să ne prefacă-n scrum și fumuri rotitoare?
Vom sta sudați în scaun pândind pe internet
Sfârștitu-apocaliptic cu lacrimi și regret.
Vai, n-văzut Islanda, nici vreun atol oceanic
Și am ratat și filmul cu Leo pe Titanic.
Pisica dă din coadă, e timpul, sunt pierdut
O ultimă țigară, un whiskey, a-nceput
Ce-am așteptat de veacuri, mereu nepregătiți,
Finalul grandios. ”Săriți!” eu strig. ”Săriți!”
Pericolul e maxim, pisica mea îl simte,
E doar o aparență că stă, așa, cuminte.
Mă las pierdut în scaun de mila mea oftez,
Pisica se sucește și-mi cere să-ncetez.
Da, da, mâța-mi vorbește de pe al ei pervaz:
”Trăiește viața asta așa cum e, cu haz
Și dacă mai încolo ai drum la magazin
Adu-mi și papagalul din blocul cel vecin.”
”Îl vezi acolo-n cușca aceea la parter?
De-un ceas mă uit la el, de pofta lui disper.
Iar poate dup-aceea de mergi și prin oraș
Să-mi cumperi niște plicuri cu gust de iepuraș.”
Eu stau uimit ș-ascult, sfârșitul n-a sosit
Se pare că am ani și lucruri de trăit
Și n-o fi ideală, această scurtă viață,
Dar ascultând de-o mâță și prostul mai învață.