
Ebening at Medield, Massachusetts, 1857
În purpură seara se-așază și lasă
Răcoarea în iarbă ș-al broaștelor cor,
Pământul adoarme ascuns sub un nor,
Iar eu stau pitit pe prag, lângă casă.
Ce-i lumea, ce-i viața? un gând mă pătrunde,
Ce oare le mișcă de au un temei?
Sau cum se iviră, de când și de unde?
Tot satul miroase a iarbă și tei.
Ascunși de-ntuneric toți greierii plâng,
Iubirea și-o cheamă dorind să trăiască,
Pe cerul de piatră mici aștri se strâng,
Iar câinele-adoarme și-ncepe să cască.
Ce-i viața, ce-i lumea, câți nu se-ntrebară
Visând ca și mine pierduți într-o seară.