Chelnerul

Am visat asta într-o dimineață, chiar înainte să mă trezesc.

Eram undeva pe o terasă alungită lângă un gard, într-un parc. În apropiere, de cealaltă parte a gardului, curgea un râu, iar de jur împrejur stejarii groși lăsau o umbră ce oprea căldura soarelui. Din cer, undeva în depărtare, se descărcau ultimele ploi de primăvară împrăștiind un parfum apăsător de verdeață nouă, care se amesteca cu mirosul de tutun ieftin și bere.

Atmosfera era una liniștită, de duminică după-amiază. Mesele (vreo zece la număr) și scaunele din jurul lor erau toate din fontă. De un alb orbitor, păreau că doar ce au fost vopsite. Ici colo mai puteam vedea, prinse în vopseaua lipicioasă, firele de păr al unei pensule ce fusese chelită pentru a da un fel de prospețime acelor vechituri ruginite. Nu puteam vedea fețele clienților, dar îi puteam auzi vorbind și mi se părea că erau îmbrăcați în cele mai bune haine pe care le aveau.

Apoi a apărut și personajul principal al acestei scene, un chelner bătrân, îmbrăcat într-un frac peticit. Omul era… ei bine, era orb.

Se târa încet, pipăind în jur cu mâna dreaptă în timp ce în cealaltă ținea o tavă încărcată cu sticle de Pepsi de pe vremea lui Ceaușescu și halbe de bere ce arătau ca niște butoiașe de sticlă. Oamenii fie-l ocoleau fie-l ajutau să descarce tava, după care, încetișor, orbul se târa înapoi în braseria cu pereții decorați cu romburi de beton, revenind iar și iar pentru a-și servi clienții. Nu o dată, împiedicându-se, a răsturnat tava spărgând paharele și vărsându-le conținutul pe betonul terasei.

Toată situația era absurdă. Nu înțelegeam de ce un om orb trebuia să facă o asemenea muncă. Apoi, brusc, lângă mine apăru cineva spunându-mi:

”Omul acela a fost cândva un împărat.” Primul gând pe care l-am avut a fost acela al basileilor bizantini, care nu rareori au fost orbiți de rivalii lor. M-am uitat atent la acel chelner, cercetându-i pleoapele sudate ca niște răni cicatrizate și iar l-am auzit pe cel de lângă mine, de data aceasta aproape strigând:

” Nu uita să treci râul.”

Mi-am deschis ochii. Afară ploua.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s